Vine ploaia, bine-mi pare/in gradina am o floare…care sta singura pentru ca noi stam in casa…

Toamna, vant, cer innorat, ploaie = stat in casa/clasa prea mult, adica usor usor odata cu frigul vin la pachet: din in ce in ce mai multe comportamente dificile, crize emotionale si momente in care avem impresia ca nimic din ce facem sau zicem pare ca nu-i mai convine celui mic, somn mai dificil, interes mai slab si atentie mai mica.

Azi aflam de ce exercitiul fizic, joaca in aer liber (chiar si cand e…CURENT) au un rol extraordinar in dezvoltarea creierului, a inteligentei emotionale si a abilitatilor cognitive.  Cum cu cateva miscari simple in loc de interminabile negocieri si lupte de putere poti schimba atitudinea ta sau a celui mic. 

Ca de obicei, incepem prin a ne uita la cum functioneaza creierul. Sa luam o perspectiva mai noua acum, sa ne uitam la creier ca la o casa. Fundatia (subsolul) este partea de jos a creierului (amigdala, sistemul limbic ce se ocupa cu nevoi primare, emotii si instincte) si partea de “deasupra” cu ferestre (partea intelectuala, cu perspectiva, rationala). Rolul nostru in general e sa ajutam la integrarea celor doua parti pentru o functionare optima a celui mic. 

1. Exercitiile fizice si dezvoltarea creierului. Neurostiinta ne-a demonstrat ca exercitiile fizice stimuleaza productia de BDNF – o substanta neurotrofica esentiala pentru sustinerea si dezvoltarea neuronilor si protejarea tesuturilor neuronale impotriva leziunilor. 
2. Exercitiile fizice si Atentia. Intr-un experiment recent  (Altenburg, 2015) a fost indicat ca acei copii care au avut parte de doua sesiuni de miscare la 90 de minute distanta (fata de cei fara si de cei cu o singura sesiune) au raspuns mai bine testului de atentie. La fel si in cazul copiilor afectati de ADHD: exercitiul fizic influenteaza creirul in asa fel incat ei sunt capabili de mai mult control de sine (Pontifex, 2013). Un al studiu ne arata ca acei copii care s-au inscris intr-un program de 60 de minute zilnice de exercitii fizice au raspuns mai bine testelor de concentrare si flexibilitate cognitive (Hillman, 2014)
3. Exercitiile fizice si abilitatile cognitive. Dupa doar 20 de minute de mers, copiii au raspuns mai bine testelor de citit, pronuntare si aritmetica (Hillman, 2009).  Dupa 10-20 de minute de exercitiu fizic rezultate la un test de matematica au fost semnificativ mai bune decat a celor care nu au facut deloc exercitii fizice (Howie, 2015). Rezultate arata la fel, replicate si in studii pe termen lung.

Toate stiintele (neurostiinta, psihologia dezvoltarii copilului, medicina) se unesc in acest punct si spun cu voce tare: exercitiul fizic ajuta semnificativ dezvoltarea creierului celor mici si are un impact major in dezvoltarea abilitatilor academice. 

4. exercitiile fizice si joaca afara. Aerul liber, copacii si spatial verde reduc stresul si anxietatea cresc motivatia, gradul de implicare deci implicit autonomia si atentia; ajuta la cresterea imunitatii (soare, aer curat, flora bacteriana sanatoasa) si la obtinerea unei stari emotionale bune. Joaca afara duce la o comunicare mai buna cu adultii din jur (emotiile sunt mai linistite, sentimentul de “coplesire” al unui spatiu inchis dispare). 

In special pentru gradinite/scoli: abilitatile sociale se dezvolta, intrucat cei mici nu mai sunt in competitie pentru atentia adultilor, pentru propriul spatiu, pentru jucarii astfel crescand oportunitatile pentru interactiuni pozitive si “munca” de echipa

5. joaca “riscanta”. Cataratul pe tobogan, invartitul cu leaganul, atarnatul cu capul in jos pe o bara de balansoar, coboratul cu capul in jos pe tobogan sau in tren odata cu alti copii. (scared face). In timp ce adultii isi tin respiratia si sar repede cu regulile de folosire a echipamentelor de joaca, cei mici rad cu gura pana la urechi si sunt rosii in obraji. Cand copiii se joaca “riscant” ei de fapt calculeaza, anticipeaza, planifica, invata despre cauza-efect, despre limitele propriului corp si ale celor din jur, despre fizica miscarii. Acest tip de joaca incurajeaza gandirea, rezolvarea de problem si chiar a fost identificata ca fiind una din caramizile de baza ale cititului fluent (Dimidjan, 1993)

Ar fi  foarte interesant sa aflam de ce cand sunt construite programele scolare si prescolare nu se tine cont de aceste informatii. (fata ganditoare?)

Acum, sa ne intoarcem la legatura dintre miscare si partea emotionale si implicatiile de “acasa”. In momentul cand cel mic trece printr-un moment dificil pentru el de gestionat (se muta la “subsol”), exercitiul fizic/miscarea ajuta la intarirea “scarii” dintre subsol si etajul luminos cu ferestre (creierul rational). Cum face mai exact asta? Prin informatiile pe care corpul le trimite “subsolulului” se schimba chimia creierului (apar endorfinele, scade cortizolul). Deci o alta metoda de a calma emotii puternice este sa punem corpul in miscare. Exemple ar fi multe, fiecare familie avand contextul ei unic de functionare insa redau aici cateva: 

1. if you’re happy and you know it clap your hands/if you’re angry and you know it stomp your feet” (adaptat la preferintele celui mic: mers de elefanti/dinozauri acompaniat de sunete puternice bum, buf,etc)
2. exploooozie de vuuulcan, in timp ce impreunam mainile in dreptul stomacului si le ridicam pe expiratie (aceasta ar fi explozia) in sus. Odata ajunse sus scuturam palmele ca si o “ploaie” de lava
3. copilul : “nu vreau sa ma imbrac!!!”/parintele repeta cuvintele in timp ce sare ca broasca: “NU-saritura-VREAU-saritura-SA-saritura-MA-saritura-IMBRAC-saritura. Hai impreuna acum”. Dupa cateva serii, reluam optiunile de haine. 
4. Sprint-uri de alergat pentru preventie. Cand observam ca cel mic incepe si da semne ca urmeaza sa intre intr-un moment dificil organizam o “megacursa cu superviteza”
5. Includerea in programul zilnic de exercitii de yoga. Experienta cu cei mici mi-a demonstrat clar ca ei raspund foarte bine la yoga chiar si la varste foarte fragede (1.5 ani-2 ani). Copiii imita foarte bine ce fac adultii. Evident yoga impachetat cu o poveste interesanta de…mers prin padure spre exemplu: tiptil tiptil (mers pe varfuri), dam la o parte iarba inalta (miscari laterale ample ale bratelor), trecem pe langa un copac inaaaat (bratele sus, ne intindem bine bine), apoi vedem o veverita mica mica (ne ghemuim)..etc”. Garantat este foarte distractive pentru ei cat si pentru adulti (miscare+imaginatie+vocabular)

Evident perioada curenta ne impune si restrictii, insa joaca afara nu ar trebui sa sufere, ea se poate adapta: cautat castane prin gradinile blocurilor, calcat pe ele pentru a le scoate din coaja, impaturit pietricele in frunze si pregatirea unei mese copioase pentru melci, creta, bici/trici/trotineta, minge, un bat si “noroi” in cautare de rame sunt doar cateva exemple despre ce putem face afara chiar daca e frig, chiar daca e innorat, chiar daca sunt balti (si mai bine chiar).

“nu exista vreme rea, ci doar haine nepotrivte” spun norvegienii