1. Bebelușii își pot recunoaște mama după mirosul laptelui? În diferite studii în care micilor bebeluși li s-au prezentat mostre de lapte matern donate de la diferite mame, ei au demonstrat mai multe comportamente externe (vocalizări, expresii faciale) atunci când și-au putut „mirosi” propria mamă. Mai mult decât atât, mirosul laptelui matern se pare că are un efect calmant și chiar analgezic.

2. Somnul unui nou-născut este format în proporție mai mare (50%) din MRO (mișcarea rapidă a ochilor – REM) decât al nostru (20%). Dacă noi, în MRO, dormim liniștiți („lemn”), află că micuțul tău va tresări, va da din picioare, va zâmbi, va face tot felul de grimase și chiar va vocaliza. Asta pentru că, în MRO, sistemul nervos „testează” tot felul de canale, legături neuronale, mușchi și țesuturi. El, în somn, învață, testează și repetă. De asemenea, somnul MRO îl ajută să se trezească mai repede în caz că ajunge la deprivare de oxigen.

3. Un experiment surprinzător (Izard, 2008) ne arată că un bebeluș în vârstă de doar 3 luni se plictisește pe măsură ce se uită la un grup de 4 obiecte (poze cu aceleași 4 obiecte, dar aranjate diferit în fiecare poză) și își mută privirea (semn că, gata, le-a „numărat”). Apoi, dacă i se arată o poză cu 8 obiecte, devine iar fascinat, uitându-se îndelung, indicând că a sesizat schimbarea.

4. Un alt experiment ne arată că schița operării cu probabilități apare înainte de rostirea primelor cuvinte (Cesana-Arlotti, 2018): dacă în spatele unui ecran ascundem un dinozaur și o floare, apoi, în fața bebelușului în vârstă de 10 luni, scoatem un obiect ascuns într-un container, iar apoi scoatem dinozaurul în plină vedere a micuțului, el deduce că în spatele ecranului a mai rămas floarea, pentru că nu este posibil să rămână dinozaurul pe care tocmai l-a văzut. Micuțul om, încă în scutec, tocmai a formulat o teorie pe baza unei probabilități.

(Toate aceste studii se fac măsurând timpul în care bebelușul are privirea concentrată pe „subiect”, dilatarea pupilei ca semn al atenției și activarea unor regiuni din creier observate la RMN.)

Creierul este construit să înțeleagă și să opereze cu numere.

– De ce este important să ne schimbăm optica asupra matematicii? Un studiu din SUA a raportat că 93% dintre adulți trec printr-un soi de tensiune când vine vorba de matematică și că 17% suferă de anxietate majoră în legătură cu matematica. Pentru foarte mulți copii, această anxietate începe chiar din primii ani de viață.

– Simptomele anxietății de matematică: frustrare, lipsă de încredere, frică de eșec, accelerarea bătăilor inimii, creșterea pulsului, transpirația palmelor, uscăciunea gurii.

– La RMN se observă că, în timpul experienței de anxietate de matematică, zona creierului activă și aflată în control este cea a fricii (amigdala și hipocampul). Deci, simplu spus, anxietatea la matematică este trăită exact ca o frică. Iar sub dominația fricii, memoria, logica și rațiunea dispar.

– Când începe această frică? În presiunea timpurie pe numărat și recunoaștere, în valorizarea unor cunoștințe abstracte în detrimentul celor practice. Practic, frica începe pentru că:

1. Nu înțelegem matematica.
2. Ne este greu să acceptăm cât de puține intervenții din partea noastră are nevoie, de fapt, copilul pentru a învăța bine, mult și pe termen lung.

Așadar, când îți propui să faci activități de matematică împreună cu copilul, știința recomandă să ții cont de următoarele aspecte:

• Cântece cu și despre numere („1, 2, 3, 4, 5, eu am prins un pește mic”) sau pur și simplu cântece inventate pe un ritm familiar copilului, însoțite de dans. Creierului nostru îi plac teribil de mult secvențele! Dacă le mai și dansezi (adaugi o mișcare sunetului, respectiv numărului – sărituri, bătăi din palme, învârteli), tocmai ai hrănit partea aritmetică a creierului cu „două mâini”, plus timp de calitate petrecut împreună, plus mișcare fizică, plus endorfine, plus serotonină = informație înregistrată pe termen lung în memoria de lucru (RAM-ul creierului nostru).
• Folosește numere, cantități (puține, câteva, multe, lung/scurt/mediu) și cuvinte de poziționare (dedesubt, sus, jos, înăuntru, plin, gol, aproape, departe) în vocabularul vostru de joacă, în mod natural.
• Asigură-te că cel mic are în colecția sa de jucării un coș cu obiecte pe care le poate sorta și aranja liber: nasturi, dopuri, scoici, conuri de brad, bețe.
• Joacă-te jocuri de corespondență 1 la 1: fiecare păpușă cu ceașca sa de ceai, fiecare mașină parcată în garajul său sau fiecare dinozaur în peștera sa din plastilină.

Găsim matematică în absolut orice tip de activitate.

Nu trebuie să facem ceva special, ci doar să fim conștienți de acest lucru și să îl verbalizăm în dialogul cu copilul: închidem un nasture, unul câte unul; urcăm o treaptă, două, trei; avionul se vede mic pentru că este foarte departe; am făcut un turn înaaalt din – numărăm împreună – piese; „Uau, ce șarpe lung ai modelat din plastilină! Hmm, mă întreb dacă reușim să facem unul scurt, un pui de șarpe?”. Este de neprețuit și suficient!

Iar pentru educatori (și nu numai): este important să ținem minte că cei mici învață cel mai bine făcând, nu zicând, nu repetând. Care sunt, poate, cele mai de succes activități ce implică joaca activă, creativă, liberă și multă matematică? Gătitul (fie el imaginar – la bucătăria cu resurse senzoriale, plastilină sau real) și activitățile de construit.

P.S. Cel mai bine este să începi cu 1–3, ca să poți construi pe ceva ce se află deja în sfera de cunoaștere a copilului (încă din primul an de viață el putând jongla, în mod inconștient și automat, cu grupuri de 3 obiecte).