Pentru parintele care a ajuns sa nu mai vada luminita de la capatul tunelului

Simti ca ai devenit arbitru intre copii tai sau robot intre munca-rolul de parinte-rolul de partener de cuplu si tot ce faci este sa sari dintr-o parte in alta fara sa realizezi ce se intampla de fapt, simti ca bucuria si starea de bine sunt niste concept straine pentru tine, parca in jurul tau se intampla doar lucruri neplacute si crezi ca totul merge prost. Vezi la altii ca rad, se imbratiseaza vorbesc despre lucruri faine si tu..iti pui intrebarea  ce se intampla cu mine si cu familia mea? 

Peste tot se vorbeste despre burnt out si stres. Dar se vorbeste atat de mult incat parca a capat o valoare atat de simplista incat de gandesti poate ei na sunt stresata, cine nu e? hai sa iti explic cum acest stres intra usor usor in viata ta, sta la masa cu tine, doarme alaturi de tine, e cu tine chiar si cand zici ca te duci un pic la magazin pentru a avea un ragaz de 10 minute sau golesti portofelul la un raid in mall. 

pentru creierul tau (sa stii ca el nu pluteste undeva in vid, el…chiar iti cam guverneaza gandurile, emotiile, ce vezi cu ochii tai – nu, nu vedem cu totii aceleasi lucruri, daca rogi pe cineva sa iti enumere 3 lucruri pe care le vede in aceeasi camera cu tine ai sa fii surprins ca efectiv nu vedem aceleasi lucruri – si in final cum te comporti) stresul de lunga durata inseamna cam asa

– devine setat sa observe lucrurile negative. Creierul nostru are rolul suprem de a ne proteja si el face asta in felul urmator: te alerga de 5 kilometri un tigru (pentru creierul tau sa stii ca daca esti stresat ca al tau copil nu mananca broccoli cu faptul ca te alearga un tigru sa te manance nu e nicio diferenta…), el este setat sa se uite dupa alti stresori pentru a anticipa pericolul: ma alearga un tigru dar trebuie sa fiu atent sis a nu cand intr-o groapa sau sa nu calc pe un sarpe…aste acel cerc vicios despre care tot povesteam. Negativitatea duce la negativitate. Creierul tau traieste din asocieri. Si daca se intrevede la orizont ceva ce la un moment a cauzat o criza se va active iar acel circuit de stres. Ne place sa anticipam, este felul nostru de a controla mediul inconjurator Daca copilul ti-a facut 2 crize intr-o dimineata, creierul este stresat (si nu a avut oportunitatea de a se descarca de cortizol) cand iesiti in parc si el tipa ca i-a cazut sticla din carut (sau orice alt lucru relative minor) tu vei reactiona emotional ca si cum ti-ar fi facut o alta criza. 

– iar cu cat creierul tau este in modul de supravietuire, te impinge sa faci doar lucruri ce iti pot aduce pe loc, instant activitati ce iti asigura supravietuirea (mancat, cumparat, stat ascuns ca daca iesi in ”lume”/jungle ai mai multe sanse sa fii mancat”. Prin aceste actiuni cu effect instant, creierul elimina dopamina un hormon al dependentei ce impinge la actiune si la cautarea a altor actiuni cu effect imediat de supravietuire. Bam alt cerc vicios. 

– in acest mod de supravietuire in care te-a bagat acest stres cronic. De lunga durata, se mai intampla urmatoarele: stima de sine scade, calitatea somnului scade, convingerea ca lucrurile pot fi bine dispare, libido-ul si apetitul scad 

cum de ai ajuns in punctul acesta?

Nu te invinovati, parte din vina o are societatea parentingului perfect (fara ridicat tonul la copii, fara limite, fara crize, mancarea cea mai bio, totul gatit in casa, fa multi bani ca sa iti permiti cea mai buna bicicleta, cele mai bune haine, cele mai cele concedii, cea mai cea gradinita, la munca trebuie sa fii cel mai bun, dupa ce adoarme copilul ia rolul de partener de cuplu, citeste inainte de culcare si….cred ca as putea sa scriu un roman doar pe lucrurile pe care stim cu totii ca ”ar trebui” sa le facem. 

Iar cand nu reusesti sa le faci pentru ca ….doh!! apare vina, creierul simte ooo ma ”indepartez de grupul de gazelle perfecte, o sa ma vada imediat leul” apare stresul siiii voila”

Apoi o alta vina o are bagajul nostru emotional din copilarie, promisiunea aceia pe care am facut-o in sinea noastra cand am decis sa avem un copil: eu o sa fac si asta si asta si asta! Ei bine sa stii ca nu exista parinte perfect, am mai spus si o sa o spun de un million de ori este vorba despre cum repari si despre momentele dintre rupturi. 

Si apoi alta presiune sociala mama trebuie sa le faca pe toate, bine evident, mama este motorul familieiiar  pe tati nu i-a invatat nimeni sa fie empatici, sa vorbeasca/inteleaga/constientizeze  ce simt in interiorul lor (si ei simt stres, si ei trec prin schimbari radicale cand devin tati, si ei au demonii lor mari insa este un mare tabu in lumea masculina(inca, din pacate) sa si vorbeasca despre asta.  

ce e de facut?

1. vreau sa iti realizezi ca stresul acesta cronic naste monstri pentru sanatatea ta mintala adica despresie, anxietate, atacuri de panica sau  suferinta fizica (cardiaca, digestive, respiratorie). Naste monstri in cadrul relatiilor din interiorul familiei tale: relatia de cuplu, relatia cu copilul, relatia dintre copii. Nu te mai poti conecta emotional la copil sau la partener, devii retras si apatic dpdv emotional.

Iar acesta deconectare pentru copil inseamna: lipsa de siguranta afectiva ceea ce il streseaza foarte mult pe toate planurile dezvoltarii sale. Nu este ceva prin care poti sa ”power through”, sa iti iei casca de soldat si da-I inainte cu tupeu ca merge si asa. NU! asa cum te duci la medic ca ai o problema vizibila cu corpul tau asa te duci la un psihoterapeut cu o problema nu vizibila insa simtibila in interiorul tau auzibila in capul tau. Nu o sa iti zic ca meriti asta ca nu e ceva de meritat este dreptul tau! Psihoterapia nu este doar vorba, este stiinta tratării mintii si a sufletului. 

2. vorbeste cu cineva despre cum te simti si ce gandesti. Gaseste in mediul tau o portita pe unde sa dai afara un pic de stres.  Sau scrie-le intr-un jurnal. Odata exterioarizate gandurile ele isi mai pierd din intensitate. Si odata ce creierul tau le vede pe hartie are mai multe sanse sa is idea seama de ele sis a aiba cateva ahauri in legatura cu inlocuirea lor cu unele mai eficiente. Dar sa stii ca nu suntem construiti pentru a exista singuri, ci intr-un sistem de support format din prieteni si familia extinsa. Singuratatea chiar naste iarasi stres, creierul o percepe sa fiind un pericol (acum leul te vede cu siguranta) si iar da drumul la cortizol. Simti ca nu te-ar intelege nimeni din sistemul tau? Da o fruga cu copilul la o intalnire a unui grup de babywearing (e cate unul in fiecare oras), du-te cu copilul la un atelier sensorial sau de muzica. 
3. hraneste-ti creierul cu lucruri pozitive: incepe-ti ziua cu muzica preferata in loc sa stai pe FB sau IG, sterge acele conturi care iti aduc vina si iti cresc asteptarile tale cu privire la cum arati, ce activitati faci cu copiii tai si ce concedii faci la perfectiune, yoga sau mindfulness, lipeste-ti peste tot prin casa afirmatii de genul hai ca poti, esti frumoasa, esti un tata minunat, esti capabila, esti cea mai buna versiunea a ta in acest moment, cand esti jos nu exista alta directive decat in sus, respiră-hai ca poti!

Poate ca iti suna ciudat si fara importanta. Cum te ar putea ajuta? Pentru creierul tau stresul este ca o moara ce se invarte constant, fara un sens rational suprem. Pofta vine mancand. Hranind putin cate putin creierul cu pozitivitate ajungem sa spargem acel cerc vicios. Ai incredere si fa asta. Un obicei are nevoie de 45 de zile pentru a fi spart, dat la o parte si inlocuit cu atceva. Deci incercuieste-ti ziua 46 in calendar. 

4. fa-ti o rutina zilnica ca include cat mai multe din acele activitati pozitive. Rutina o sa iti ajute creierul sa se relaxeze un pic, sa ia o pauza de la a face decizii in fiecare moment, de a fi mereu in garda. In plus avand o rutina a ta si in familie va crea beneficii pentru toata lumea. Rutina iti va acorda mai mult timp sit e va impiedica sa cazi iar in plasa tonelor de lucruri ce vrei sa le faci pe zi
5. reconsidera lucrurile. ”good things come from bad” spunea bufnita intelepta din indragita poveste Africa ”why elephant has a trunk?”. Suna ca un cliseu la prima vedere, stiu. Insa asa cum stii ca orice criza de furie a copilului este un prilej in care il mai poti invata ceva iar pentru el este inca o caramida ce o aseaza la inteligenta sa emotionala asa si pentru tine faza de stress + faza de iesit din stress inseamna crestere personala si spiritual, inseamna ca vei descoperi ca ai ajuns la un alt nivel de constiinta, esti mai rezilienta…mai inteleapta. Deci…treci la actiune
6. vezi daca nu cumva empatia ta iti face probleme. Exista empatie cognitive si afectiva. Cea cognitive este minunata, ne permite sa vedem o situatie si din perspectiva celeilalte. Insa cea afectiva este o sabie cu doua taisuri. Da te duce chiar in sentimentul celeilalte persoane ins ate face sa nu mai fii obiectiv, sa suferi la fel poate chiar si mai mult, sa raspunzi prea puternic in momentele emotionale ale persoanei din fata (copil sau partener) daca te pierzi in emotiile celeilalte persoane poti ajunge usor la burnout, la a controla si interveni mereu in celalalta persoana deci apare stresul. 

Cand copiii iar se cearta a mia oara indecurs de 5 minute, fa un pas inapoi si ofera-le ocazia de a descoperi singuri o solutie. Ai sa fii surprinsa! Am mai scris despre conflictele dintre frati si aici. 

7. ajusteaza-ti asteptarile. Creierul rational creaza predictii despre lumea inconjuratoare bazandu-se pe ce ne ar face placere sau constituie un pericol. Cand aceste predictii sau asteptari sunt…utopice…(copilul meu o sa doarma in patutul lui toata noaptea, viata de cuplu o sa fie neafectata de venirea copilului pe lume, ca sa fiu o mama buna trebuie sa fac 15 activitati educationale Pinterest-like /zi cu copilul.) in momentul in care ele nu se adeveresc creierul iar da drumul la cortizol. 

Informeaza te te rog despre stadiile de dezvoltare ale copilului, despre cum invata un copil si de ce are el nevoie pt o dezvoltare armonioasa, informeaza-te despre viata unui cuplu si ce se intampla cu el dupa aparitia copilului. Dar alege surse de incredere stiintifice nu vocea poporului. 

8. iesi afara in natura. Nu trebuie sa fie varf de munte, macar un parc mai verde Simplu spus spatiile verzi reduc cortizolul pe loc, iar pe termen lung natura….are efecte miraculoase asupra sanatatii mintale (vezi studio danez efectuat pe un million de copii)
9. sa stii ca toti parintii de peste tot au simtit si simt un stress enorm in timpul pandemiei Covid 19. Frica, imposibilitatea de a face niste predictii pozitive, amestecarea rolurilor sociale intre patru pereti au dat nastere la mult, foarte mult stres. 

In drumul tau catre eliberare de stres si redescoperirea bucuriei, a stimei de sine si a sanatatii mintale nu numai ca iti vei oferi tie o viata mai buna ci si copilului tau. Daca el te vede ca esti bine cu tine, ca faci fata provocarilor intr-un stil efficient, ca stii sa zici stop asta nu imi face bine, ca ai grija de tine si de sufletul tau el va invata ca…asta e normalitatea.