Educatia naturalista. CUM (și DE CE…?) încurajăm relația dintre copii și natură?

La prima vedere răspunsul ar părea destul de simplu…scoate-l afară. Vrei să se conecteze cu natura? Scoate-I afară în natură… INSĂ așa cum ne putem trezi într-o relație cu cineva la un moment prin simplul fapt că ne aflăm în același spațiu sau context așa și acea relatie va dispărea în timp dacă nu construim ceva la mijloc, oferind si daruind. O relatie autentica presupune interes, curiozitate, pasiune, timp, respect și iubire. Esti de acord? Exact asa cum ne jucam si interactionam in copilaria noastra cu oamenii din jur pentru a forma relatii semnificative exact asa natura devine partenerul de joaca al fiecarui copil pentru ca acesta in cele din urma sa dezvolte o relatie semnificativa cu ea. Așadar, da, este crucial pentru o dezvoltare armonioasa holistica, adica emotionala, spirituala si fizica, ca cei mici să petreacă cât mai mult timp afară jucandu-se și relationand cu natura. 

Dar….mai exact de ce și cum ar trebui să se simtă o relație cu natura?

Ai observat și tu cu siguranta ca atunci cand mergi cu copilul pur si simplu pe strada…si el se apleacă si strange pietricele pe care, cu cel mai mare entuziasm, le ascunde prin buzunare?

Ai observat cumva ca daca esti la plaja copilul …va săpa o gropă fara ca tu sa ii spui ce si cum sa faca?

Ai observat cumva ca cei mici au tendinta de a culege de pe jos frunze, flori, bețe, castanet, ghinde? Asta pentru că în genele noastre stă nevoia adânc înscrisă de a strânge, de a colecționa resurse pentru mâncare/apărare/pentru a construi acea ”casa sigură”. 

Ai observat că atunci când mergi prin pădure/câmp deschis ai tendința să mergi ca și cum ai transpune in mintea ta harta acelui spatiu? Creierul tau identifica potentiale pericole, puncte familiare si traseaza in acele momente harta spatiului? Asta o facem cu totii la intrarea in orice fel de spatiu, este parte din nevoia noastra de siguranta.

Ai observat tendita copiilor de a construi ”casute” mari pentru ei sau mici pentru animalute sau papusi? Asta pentru că iese la iveală o altă  nevoie înrădăcinată adânc în genele noastre: aceea de a căuta și construi cu mâinile proprii un refugiu/fort/casă/spațiu ce să asigure siguranță și protecție. 

Ai observat tendinta copiilor de a sări în băltoci?

Si, in final, ai observat cum copilul tau ”face mancare” de pe la varsta de 2 ani? Ca iti umple o cana cu niste pamant pe post de ceai sau cafea, eventual mai pune si o frunza deasupra pentru a o pastra calda sau iti face o mâncărică din noroi? Asta este o alta nevoie adanca si veche tare de demult in mintea noastra: să facem mancare cu ce gasim in natura. Nu stiu daca ai avut onoarea sa vezi pe lumea asta bucuria si exaltarea pe chipului unui copil care tocmai ce a descoperit apa și pamantul ca se amesteca si iese ceva complet nou – noroiul. Este pura magie pentru ei. In realitate acel copil invata despre chimie, relatia dintre materiale, cauza si efect.

 Si te rog gandeste-te acum ca si in Australia copiii fac aceleasi lucruri…și în China fac exact la fel si…peste tot in lumea aceasta. 

Și dacă stai bine să te gândești copilul face toate acestea și in clasa sau acasă: construiește forturi din perne, colecționează obiecte sau jucării mici pe care le bagă în tot felul de cutiuțe. Asta pentru că noi toti avem niste scheme adanc inscrise in noi ce se exteriorizeaza prin anumite comportemente de natura subconstiente si impulsive (am mai scris despre joaca schematică aici). Copilul iti va spune ca nu stie de ce a cules o floare dar iti poate spune ca se simte bine facand asta (evident la copii mai mari ma refer). 

Asadar natura este acel partener din relatia care cu copilul ce are grija necontenit și neconditionat de cele mai adanci nevoi psihologice ale celui mic. Copilul simte nevoia de a strange iar natura ii ofera pietricelele, castanele sau scoicile.. Copilul simte nevoia de a construi iar natura ii ofera betele. Copilul simte nevoia de a săpa iar natura ii ofera pamantul moale. ”Mama” natura (ca nu degeaba i se spune in toate culturile asa) este acolo prezenta pentru a raspunde nevoilor, instinctelor, impulsurilor, emotiilor copiilor. Si nu e doar pura filosofie. 

• statul afara (chiar si 10-30 de minute) in mediu natural scade nivelul cortizolului (adica…scade stresul)
• mediu natural fata de mediu construit de om are efect imediat asupra tensiunii arteriale si a pulsului. 
• Iar pe termen lung efectele naturii impletite cu viata de zi cu zi chiar devine factor protectiv impotriva bolilor mintale si este un indice bun al sanatatii mintale. 
• Copiii afara devin mai implicați, mai motivați, mai atenți 

Dar totusi…nu toti avem o padure in fata blocului.  Si totusi cum aducem natura mai aproape de noi pentru a ne bucura de darurile ei si de o relatie profunda ce are rolul de a ne inradacina in mediul in care traim?

1. in mod evident cat mai mult timp petrecut afara. In ultimele saptamani nu mare mi-a fost mirarea (vad asta in fiecare an imediat ce scad temperaturile) copiii…stau in casa ca…e frig, că bate vantul, că se intuneca devreme. Pentru parinti (tine minte totusi ca in acest sezon cand incep toate racelile sa se adune):cel mai bun mod de a creste imunitatea este…drum roll…ca cel mic sa petreaca cat mai mult timp afara. Mai tin sa adaug ca iesitul afara invita la miscare (miscarea este modul in care cei mici invata – cand sar, apuca, rotesc, alearga, se catara); iesitul afara coboara competitia pentru atentie, lupta pentru jucarii ce poate avea loc intr-o clasa si aduce in mod natural mai multa cooperare, mai mult dialog, mai mult calm, mai multe emotii pozitive si hormoni buni, aduce mai multa atentie si putere de concentrare. 

1. Este o gradinita pe care o urmaresc de ceva vreme care pur si simplu o admir din toate punctele de vedere. Dar o sa le luam pe cele legate de natura: La casuta cu ghidusii (nu este deloc o reclama ci doar o dau ca pe un exemplu bun de urmarit ca si gradinita mica intr-un spatiu urban de ciment/beton – norocul nostru e si posteaza poze cu ce si cum fac) se sta afara mult si bine. Dar ce se intampla afara este ceea ce face ca acei copii sa se adapteze rapid la mediul de ”gradi”, sa fie veseli si implicati real in ceea ce fac (adica practic ce ii face sa invete o gramada de lucruri intr-un mod rapid, de lunga durata si transferabil dintr-un domeniu in altul). Și, nu in ultimul rand, educatorii sunt mai fericiti, implicați si motivati, cu o stransa legatura cu cei mici si…relaxati. Chiar daca mediul este unul urban au adus pamant, au lasat sa se faca baltoci, au adus cativa baloti de fan, au bucatarioara de facut potiuni magice de noroi, placinte ”delicioase” decorate cu castane si frunze care mai de care colorate. au materiale natural libere lasate…ei bine liber, au creat spatii in gradina lor unde copii lor se joaca liber, spatii in care in mod spontnan si natural se adună mai multi si sa ”lucreze” impreuna la un ”ceva”. Cu alte cuvinte in fiecare colt, oriunde te uiti cu ochii in curtea lor ai invitatii naturale la joaca, explorare, descoperire si invatare. Au si activitati construite de adulti, dar lasate tot in ”mana” si ideile copiilor de condus pentru ca ei sa poată explora concepte noi, investiga fenomene si dezvolta pe mai departe. 

Copiii mici  nu au nevoie de super programa educationala STEM, sau super experimente de stiinta (evident ca ajuta, nu zic nu)..ce au NEVOIE este sa aiba o bucatarioara cu noroi si materiale organice libere pentru amestecat, o groapa cu nisip, joaca libera cu apa, loc pentru plantat si ingrijit vietati, explorat liber gradinile si baltocile din jurul blocului. 

Ce vreau sa spun este ca, ok, iesim afara (cum spuneam la inceput ca intram in relatie cu cineva prin simpla proximitate), dar cum aducem relatia pe fagasul intentiei, a respectului si iubirii? Daca nu interactionezi cu acel cineva sau acel ceva nu ai cum sa construiesti un respect autentic, din simplul fapt ca nu-l intelegi. Iar un copil ce nu se joacă cu natura…nu va ajunge niciodata sa nu o respecte in mod real. 

Apropo de parintii care spun ”nu mai rupe floarea aceea ca o doare ca nu e bine ca etc”. Intentia e minunata insa…te poti relaxa un pic! Natura poate sustine daca cel mic rupe o papadie, sau chiar doua sau chiar face un buchetel de flori. Serios. Natura ii zambeste si da de la ea in acel moment. Doar vazand ca acele floricele curand incep sa se ofilească la el in mana sau buzunar cel mic intelege pe deplin ce inseamna sa rupi o floare. Iar data viitoare cand culege poti discuta altfel cu el pe baza a cat poate culege si de ce nu culegem toti toate florile care ne ies in cale pentru ca acum chiar a vazut cu ochii lui. 

Si se mai intampla un lucru care pe mine una m-a umplut de respect pentru casuță. Frunzele, castanele, crengile, ghindele sunt cele de care natura se descotoroseste in mod natural. Florile sunt cele primite de educatori cu diverse ocazii. Sticlele de apa folosite de copii pe post de materiale de constructie sunt cele golite din clasă si care nu au ajuns la firma de reciclat. Se refolosesc cauciucuri, paleti si cam orice forma de lemn. Orice bucata de hartie se reciclează sau se refoloseste craft-uri sau alte opere de arta.  Cutiile de carton in care le vin diverse obiecte se depoziteaza cu grija…afara unde copiii le transforma in casute sau rachete depinde de ce vor ei..ca și grup pentru că…cutia este mare si invita natural copiii sa lucreze in echipă. Orice recipient se duce tot afara unde devine cufar de mici sau mari comori. 

Acest cerc de reciclare și refolosire transparent si explicat copiilor ii face sa inteleaga cu adevarat ce inseamna a avea grija si a respecta natura. 

Gradinita spuneam la un moment dat ca face parte din tribul extins al familiei. Are o responsabilitate: aceea de a contribui la povestea vietii fiecarui copil. Si ce fain este atunci cand mediul de gradinita se impleteste atat de frumos cu mediul de acasa. Acasa unde poate stai la apartament, poate apuci sa iesi doar un pic dupa-amiaza cu copilul afara la locul de joaca din spatele blocului. Dar macar stii ca el si-a umplut galeata interioara de natura si joaca afara la gradi.  

Asadar in concluzie la punctul 2: cand esti afara, asigura-te ca cel mic simte frunzele intre degetele lui, observa culorile schimbatoare, scoate castanele din coaja si observa-le diferentele, amestecă cu bățul intr-o balta nestigherit, culege un bat si da la o parte cu el frunzele de pe jos in cautarea a unui ”ceva”, mergi cu bicicleta prin balti pentru a vedea ce urme lasa in urma ei.

Iar daca esti gradinita pai…fa-le din paleti (ii gasesti si gratuit iti trebuie doar o bormasina, cateva suruburi si un capat de slefuit)o bucatarioara si adauga-le tot felul de recipiente, castroane si instrumente. Asigura-te ca au la dispozitie afara resurse naturale pe care le pot folosi dupa placul imaginatiei lor. Si ca ai in programa activitati perioadice ce pleaca si se termina cu materiale naturale: desenat/scris pe frunze, comparat si ordonat dupa marimi/culori, gaurit (da gaurit!) castane si facut coliere sau bratari, aluat de joaca (da poti avea si unul afara), poti face un noroi pe care sa-l inmiresmezi cu tot felul de ierburi aromatice, sa dansezi precum o frunza in bataia vantului, sa te asezi jos incet precum un fulg de zapada sau sa te rotesti precum o picatura de ploaie intr-o furtuna. Asigura-te ca ai tai copii din clasa au timp și oportunitate sa iubeasca natura. 

1. Dar esti in casa sau clasa, intre 4 pereti: cum aduci natura? Poti aduce materialele naturale in multe activitati (activitati ”la masa”, in joaca libera, ca recuzita suport in colturile de joc imaginar, ca si cosuri de investigatie euristica tematice impreuna cu o lupa) in loc de foi si cartoane, poti picta bețe pe post de baghete magice, poti crea o sumedenie de activitati folosindu-te de materiale naturale. CReaza activitati (momente de observare) la fereastra. Studiile ne spun cad oar privind pe fereastra la ceva ..verde si viu ne ajuta sa ne simtim mai bine. Poti desena pe fereastra, lipi chestii, discuta despre ce fac oamenii de pe strada (joc de imaginative), discuta despre copaci, pasari, vreme etc. 

 Apoi adu atentie si la jucariile folosite. Am mai scris de ce materialele naturale ale jucariilor sunt cu mult mai benefice aici… 

Jucariile si resursele educationale din materiale naturale aduc mult mai multa creativitate, libertate de invatare, miscare, gandire analitică si atentie. Din simplul fapt ca materialul organic, natural vorbeste pe limba copilului, limba simturilor. Ceea ce un plastic nu va putea niciodata. 

Apoi adu plante. Serios. Adu verdeata inauntru. Sau incepe cu mici experiemente de plantat cu cei mici (iarba – pe care o poti folosi si la exersat abilitati de taiat apoi; boabe de fasole, tot felul de samburi de la fructele copiilor, ieruburi aromatice).

Iesiti la plimbari ca parte din curriculum-ul educational sau in weekend undeva in padure sau parc cu mai multa vegetatie. In 2009 s-a efectuat un studiu comparativ intre 3 tipuri de plimbari (in padure, in mediu urban și in mediu urban dar linistit cu nivel minim de trafic uman/rutier). Doar in cazul plimbarilor in natura s-a observant un efect absolut extraordinar asupra atentiei …) si a stării de bine interior. (la copiii cu ADHD efectul naturii a fost comparativ cu efectul a doua tipuri de medicamente specifice…). Apoi copiilor li s-au dat teste cognitive in mediu de ”clasă” și ghici ce? Cei care s-au plimbat inainte afara in natură au obtinut scoruri mai bune, au fost mai atenti, s-au putut concentra pe perioada mai lungi de timp. 

Daca ne uitam un pic la Finlanda gasim, conform celor mai importante standarde educationale din lume, cele mai bune scoli din lume (de ce..? pai poate pentru ca se bazeaza pe stiinta si fapte clare reiesite din studii concrete nu pe ..politici, interese, traditii depasite dar mentinute cu orgoliu si ”traditie”). Acolo educatia copiilor are niste obiective clare izvorâte din stiinta: cu cat copii sunt mai ”bine” interior si exterior, mai implicati in propria invatare, mai veseli, se joaca liber mai mult cu atat ei vor avea mai tarziu rezultate academic mai bune. 

Accesul la natura este un drept fundamental, al copiilor al tuturor. Este un drept pentru care merita sa ne luptam ca si protectori ai copiilor, educatori si partinti deopotriva. Pe langa iesitul afara, trebuie sa ne asiguram ca cei mici au parte de natura, de interactionat cu lumea vie si organica. Ca sunt inradacinati in mediul din care fac parte. Intr-un studiu ce a cules raportari proprii ale copiilor despre cum se simt cand petrec timp afară, unul din copii a spus (in varsta de 12 ani): ”Mi-a placut sa am permisiunea sa fac totul pe cont propriu. E foarte placut atunci cand ai voie sa gandesti singur si sa faci tot felul de mici experimente”

 Gradinitele chiar si cele urbane  trebuie sa aiba parte de gradini si spatii natural oricat de mici, oricat de create de mana omului,  dar ele trebuie sa existe! Copiii au nevoie de oportunitati in care sa se miste liber, sa relationeze cu lumea din care fac parte sa ajunga sa o cunoască, sa o simta și sa o iubească, nu doar sa numere si ca citeasca… 

Daca vrem ca ai nostri copii, vitorii adulti ce vor decide soarta lumii in care traim,  să aiba flexibilitate in gandire, imaginatie si creativitate, rezilitenta la stres, putere de concentrare asupra unei sarcini de lucru, o identitate de sine puternica trebuie sa îi lasam sa se joace liber, sa se cunoasca cu natura in asa fel incat sa ajunga sa se cunoasca pe sine nu din perspectiva noastra ci din perspectiva lor, a cum ajung sa se descopere pe sine in raport cu lumea din care face parte.